Denia de luni, la Catedrala Episcopala din Slobozia

Iată, Mirele vine in miezul nopţii

Şi fericită e sluga pe care o va afla priveghind

Iar nevrednică-i aceea

Pe care o va afla lenevindu-se.

Vezi, dar, suflete al meu,

Cu somnul să nu te ingreuiezi

Ca să nu te dai morţii

Şi afară de Impărăţie să te incui

Ci te deşteaptă, strigând:

Sfânt, Sfânt, Sfânt

Eşti Dumnezeul nostru,

Cu folosinţele celor fără de trupuri

Miluieste-ne pe noi!

Duminică 17 aprilie 2011 la Catedrala Episcopală din Slobozia, s-a săvârşit slujba Vecerniei urmată de prima Denia, cea de luni seara.

Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă” care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara. Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioşii participă, prin tradiţie, în număr foarte mare.

Ele se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din Duminica a şasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca şi cele din săptămâna a cincea şi aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denu­mirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări ca şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt a Domnului ).

Hristos a inviat!