Nr. 81 (februarie 2010)
Coperta revistei (PDF)
Conţinutul revistei (PDF)
marți, 30 martie 2010
Saptamana Floriilor
25 martie 2010 - Liturghie arhierească de Buna Vestire la Călăraşi .
Duminică, 25 martie 2010, în ziua de prăznuire a Bunei Vestiri, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie la Capela Cimitirului Central din Călăraşi, ce poartă hramurile Sfintei Treimi şi a Sfântului Mucenic Gheorghe, cu ocazia resfinţirii picturii şi catapetesmei. La slujbă au participat pc. conisilieri, pc. protoiereu Barz Eugen Vasile şi un sobor de preoţi şi diaconi. Mulţimea de credincioşi s-a putut închina la moaştele celor opt sfinţi expuse în racla de lângă biserică, iar la sfârşitul slujbei toţi credincioşii prezenţi au trecut prin Sfântul Altar.
După oficierea slujbei de resfinţire, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a vizitat Căminul de Bătrâni "Sf. Antim Ivireanul" din Călăraşi.
24 martie 2010 - Burse pentru elevii Seminarului Teologic
„Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia
Miercuri, 24 martie, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a primit la Reşedinţa Episcopală pe elevii bursieri ai Seminarului Teologic din Slobozia, pentru a le înmâna personal bursa pentru luna martie.
Preacucernicul Părinte Profesor Ion Florin a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru iniţiativa acordării burselor cu sprijinul parohiilor din eparhie, evidenţiind ajutorul precum şi elementul stimulativ pe care acestea le aduc.
Părintele profesor a subliniat apoi bucuria comuniunii elevilor cu chiriarhul lor, prilejuită de aceste eveniment. La îndemnul Preasfinţiei Sale, a fost rostit şi din partea elevilor un cuvânt, pentru a-i obişnui cu folosirea darului cuvântului pe cei care vor deveni slujitorii Cuvântului prin faptă şi cuvânt.
Preasfinţitul Vincenţiu şi-a exprimat bucuria pentru această întâlnire, evocând persoanele care au contribuit la devenirea sa, de la părinţii trupeşti până la cei sufleteşti, modele demne de urmat. Dorinţa Preasfinţie Sale este să dăruiască acest ajutor în mod personal tocmai pentru a întări comunicarea şi comuniunea, coborând cu mare mângâiere sufletească în mijlocul elevilor seminarişti.
23 martie 2010 - „Veniţi de luaţi lumină!”
expoziţie de icoane desfăşurată la Centrul Cultural „Ionel Perlea” din Slobozia
Marţi, 23.03.2010, a avut loc a XVI-a ediţie a expoziţiei-concurs de icoane „Veniţi de luaţi lumină!”, organizată de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, în colaborare cu Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”. Evenimentul s-a desfăşurat în sala de expoziţii a Centrului Cultural „Ionel Perlea” din Slobozia, la vernisaj participând toţi cei implicaţi în organizarea acestuia, precum şi elevii care şi-au prezentat lucrările.
Cuvântul de deschidere i-a aparţinut Domnului Petre Gheorghe, preşedintele Filialei UAPR Slobozia – Ialomiţa. Domnia sa a prezentat în aserţiunea susţinută realitatea existenţei unui spirit artistic şi religios în sufletele copiilor. Preasfinţitul Părinte Vincenţiu a continuat prezentarea evenimentului, mărturisind că a participat la multe expoziţii de icoane, fiecare participare aducându-i bucurie şi uimire, în ceea ce priveşte talentul copiilor. După cuvântul chiriarhului eparhiei noastre, icoana este manifestarea în culori şi imagini a credinţei, aceasta, prin rolul ei pedagogic şi artistic, fiind o mărturisire de credinţă.
Tema concursului a fost Marele Praznic al Învierii, expozanţii fiind elevi structuraţi pe trei categorii de vârstă: clasele I-IV, V-VIII şi IX-XII.
Premiile pentru cele mai deosebite lucrări au fost înmânate personal de către Preasfinţitul Vincenţiu, care a felicitat pe toţi cei care şi-au arătat credinţa prin aceste lucrări binecuvântate de Dumnezeu.
Expoziţia-concurs de icoane este rodul unei colaborări între Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Ialomiţa şi Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor şi are ca scop descoperirea, încurajarea şi susţinerea tinerelor talente, în ceea ce priveşte arta picturii religioase.
21 Martie 2010 – Liturghie arhierească la Catedrala
„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Urziceni
Duminică, 21 martie 2010, a cincea săptămână din Postul Mare, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Urziceni, înconjurat de un sobor din care au făcut parte preacuviosul părinte Protosinghel Rafail Mîţ, exarhul Mânăstirilor şi Schiturilor, preacucernici părinţi consilieri Enaşcu Daniel-Florin şi Dincă Ovidiu, preacucernicul părinte Stancu Bogdan Ionuţ, protopop de Urziceni, şi preacucernici părinţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de câţiva membri ai coralei „Armonia” din Constanţa.
La momentul predicii, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură despre duminica a cincea din Post ce aduce în prim plan modelul de căinţă al Cuvioasei Maria Egipteanca, care din abisurile cele mai adânci ale păcatului şi ale desfrâului a ajuns pe culmile sfinţeniei.
În aceste zile, racla cu moaştele Sfântului Apostol Andrei şi racla cu sfintele moaşte de la Mânăstirea „Sfinţii Voievizi” din Slobozia au făcut un popas la Catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Urziceni, devenind deja o tradiţie pentru acest oraş, ca în fiecare an, în Postul Mare credincioşii să se poată ruga Sfintelor Moaşte. La această mare sărbătoare au participat autorităţi locale, preoţi şi numeroşi credincioşi din municipiul Urziceni şi
Duminică, 25 martie 2010, în ziua de prăznuire a Bunei Vestiri, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie la Capela Cimitirului Central din Călăraşi, ce poartă hramurile Sfintei Treimi şi a Sfântului Mucenic Gheorghe, cu ocazia resfinţirii picturii şi catapetesmei. La slujbă au participat pc. conisilieri, pc. protoiereu Barz Eugen Vasile şi un sobor de preoţi şi diaconi. Mulţimea de credincioşi s-a putut închina la moaştele celor opt sfinţi expuse în racla de lângă biserică, iar la sfârşitul slujbei toţi credincioşii prezenţi au trecut prin Sfântul Altar.
După oficierea slujbei de resfinţire, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a vizitat Căminul de Bătrâni "Sf. Antim Ivireanul" din Călăraşi.
24 martie 2010 - Burse pentru elevii Seminarului Teologic
„Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia
Miercuri, 24 martie, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a primit la Reşedinţa Episcopală pe elevii bursieri ai Seminarului Teologic din Slobozia, pentru a le înmâna personal bursa pentru luna martie.Preacucernicul Părinte Profesor Ion Florin a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru iniţiativa acordării burselor cu sprijinul parohiilor din eparhie, evidenţiind ajutorul precum şi elementul stimulativ pe care acestea le aduc.
Părintele profesor a subliniat apoi bucuria comuniunii elevilor cu chiriarhul lor, prilejuită de aceste eveniment. La îndemnul Preasfinţiei Sale, a fost rostit şi din partea elevilor un cuvânt, pentru a-i obişnui cu folosirea darului cuvântului pe cei care vor deveni slujitorii Cuvântului prin faptă şi cuvânt.
Preasfinţitul Vincenţiu şi-a exprimat bucuria pentru această întâlnire, evocând persoanele care au contribuit la devenirea sa, de la părinţii trupeşti până la cei sufleteşti, modele demne de urmat. Dorinţa Preasfinţie Sale este să dăruiască acest ajutor în mod personal tocmai pentru a întări comunicarea şi comuniunea, coborând cu mare mângâiere sufletească în mijlocul elevilor seminarişti.
23 martie 2010 - „Veniţi de luaţi lumină!”
expoziţie de icoane desfăşurată la Centrul Cultural „Ionel Perlea” din Slobozia
Marţi, 23.03.2010, a avut loc a XVI-a ediţie a expoziţiei-concurs de icoane „Veniţi de luaţi lumină!”, organizată de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, în colaborare cu Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”. Evenimentul s-a desfăşurat în sala de expoziţii a Centrului Cultural „Ionel Perlea” din Slobozia, la vernisaj participând toţi cei implicaţi în organizarea acestuia, precum şi elevii care şi-au prezentat lucrările.
Cuvântul de deschidere i-a aparţinut Domnului Petre Gheorghe, preşedintele Filialei UAPR Slobozia – Ialomiţa. Domnia sa a prezentat în aserţiunea susţinută realitatea existenţei unui spirit artistic şi religios în sufletele copiilor. Preasfinţitul Părinte Vincenţiu a continuat prezentarea evenimentului, mărturisind că a participat la multe expoziţii de icoane, fiecare participare aducându-i bucurie şi uimire, în ceea ce priveşte talentul copiilor. După cuvântul chiriarhului eparhiei noastre, icoana este manifestarea în culori şi imagini a credinţei, aceasta, prin rolul ei pedagogic şi artistic, fiind o mărturisire de credinţă.
Tema concursului a fost Marele Praznic al Învierii, expozanţii fiind elevi structuraţi pe trei categorii de vârstă: clasele I-IV, V-VIII şi IX-XII.
Premiile pentru cele mai deosebite lucrări au fost înmânate personal de către Preasfinţitul Vincenţiu, care a felicitat pe toţi cei care şi-au arătat credinţa prin aceste lucrări binecuvântate de Dumnezeu.
Expoziţia-concurs de icoane este rodul unei colaborări între Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Ialomiţa şi Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor şi are ca scop descoperirea, încurajarea şi susţinerea tinerelor talente, în ceea ce priveşte arta picturii religioase.
21 Martie 2010 – Liturghie arhierească la Catedrala
„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Urziceni
Duminică, 21 martie 2010, a cincea săptămână din Postul Mare, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Urziceni, înconjurat de un sobor din care au făcut parte preacuviosul părinte Protosinghel Rafail Mîţ, exarhul Mânăstirilor şi Schiturilor, preacucernici părinţi consilieri Enaşcu Daniel-Florin şi Dincă Ovidiu, preacucernicul părinte Stancu Bogdan Ionuţ, protopop de Urziceni, şi preacucernici părinţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de câţiva membri ai coralei „Armonia” din Constanţa.La momentul predicii, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură despre duminica a cincea din Post ce aduce în prim plan modelul de căinţă al Cuvioasei Maria Egipteanca, care din abisurile cele mai adânci ale păcatului şi ale desfrâului a ajuns pe culmile sfinţeniei.
În aceste zile, racla cu moaştele Sfântului Apostol Andrei şi racla cu sfintele moaşte de la Mânăstirea „Sfinţii Voievizi” din Slobozia au făcut un popas la Catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Urziceni, devenind deja o tradiţie pentru acest oraş, ca în fiecare an, în Postul Mare credincioşii să se poată ruga Sfintelor Moaşte. La această mare sărbătoare au participat autorităţi locale, preoţi şi numeroşi credincioşi din municipiul Urziceni şi
duminică, 21 martie 2010
Saptamana a IV-a din Postul Mare
Stiri din Episcopia Sloboziei si Calarasilor:15-21 martie 2010
19 martie 2010 - Denia Acatistului Bunei Vestirila Mânăstirea “Sfinţii Voievozi” din Slobozia
Vineri, 19 martie, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit la Mânăstirea “Sfinţii Voievozi” din Slobozia Denia Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă face parte din rânduielile specifice Postului Mare, menite să-l pregătească sufleteşte pe credincios pentru marele praznic al Învierii Domnului. Denia Acatistului Bunei Vestiri este un imn de laudă şi mulţumire adresat Fecioarei Maria, cerându-i ajutorul în „călătoria nevoinţelor duhovniceşti”, pe care o mai avem de săvârşit până la praznicul Învierii Mântuitorului.
17 martie 2010 – Canonul Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Episcopală
Miercuri, 17 martie 2010, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi a săvârşit la Catedrala Episcopală “Înălţarea Domnului” din Slobozia slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul.
Mesajul central al Canonului este pocăinţa şi se săvârşeşte în timpul postului Sfintelor Paşti tocmai pentru a se arăta că toţi oamenii au nevoie şi sunt chemaţi la pocăinţă.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citeşte în Bisericile Ortodoxe în prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti, pe parcursul a patru zile, iar în săptămâna a cincea în care ne aflăm, denia se citeşte integral miercuri seara.
17 martie 2010 - Şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului Eparhial
În data de 17.03.2010 a avut loc şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, prezidată de către Preasfinţitul Părinte Vincenţiu. Astfel, au fost discutate probleme legate de bunul mers al parohiilor din cadrul Centrului Eparhial, organizarea Centrului Socio-Cultural „Episcopul Damaschin” şi aspecte legate de Praznicul Învierii Domnului. Totodată, au fost prezentate detalii legate de alegerea organelor bisericeşti de conducere, la nivel de episcopie, Adunarea Eparhială şi Consiliul Eparhial.
Albumul Omagial "DOMNITORII ŞI IERARHII ŢĂRII ROMÂNEŞTI. CTITORIILE ŞI MORMINTELE LOR", Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, 2009
marți, 2 martie 2010
luni, 1 martie 2010
Duminica a ll-a din Postul Mare (a Sf.Grigorie Palama)
Pericopele evanghelice din DUMINICA A II-A din SFANTUL SI MARELE POST
Marcu 2:1-12 (Vindecarea slabanogului din Capernaum)
1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.
1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.
Ioan 10:9-16 (a sfantului).
10. Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă.
11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
12. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
13. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.
14. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
15. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.
16. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
Predică la Duminica a II-a a Sfîntului şi Marelui Post
( a Sfîntului Grigorie Palama )
Despre puterea credinţei celor mulţi
Şi văzînd Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! (Marcu 2, 5)
Iubiţi credincioşi,
Cuvîntul lui Dumnezeu este plin de nemărginite învăţături. În predica de azi vom vorbi despre puterea rugăciunii făcută cu credinţă de mai mulţi. Căci, precum cînd se aprind mai multe lumînări într-o cameră întunecată, mai mare lumină se face şi precum cînd se adună mai mulţi cărbuni la un loc mai multă căldură dau, aşa şi credinţa mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.
Acest adevăr se vede din multe mărturii ale Sfintei Scripturi, dar şi din învăţătura Sfintei Evanghelii ce s-a citit astăzi. Să luăm, de pildă, cuvîntul pe care l-a zis Domnul: Şi văzînd Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Vedeţi, fraţii mei, că nu a zis Domnul "văzînd credinţa slăbănogului", ci "a lor", adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Cu adevărat, dacă cei patru care purtau pe slăbănog nu ar fi avut mare credinţă, nu ar fi făcut atîta osteneală cu cel bolnav ca să-l aducă în faţa Mîntuitorului. Căci ei, văzînd mare mulţime de oameni care înconjurau pe Mîntuitorul, şi neputînd să străbată cu slăbănogul pînă în faţa Domnului, au aflat alt chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul şi au coborît patul cu bolnavul, cu mare greutate şi osteneală reuşind să-l aşeze în faţa Mîntuitorului, avînd mare credinţă că dacă-l va vedea Hristos va face milă cu el şi-l va vindeca de boala lui.
După credinţa lor tare şi neîndoielnică au dobîndit cele ce aşteptau. Căci văzînd Mîntuitorul nostru cel Preasfînt şi Milostiv credinţa şi osteneala lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Apoi a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată sănătos, luîndu-şi patul, a ieşit înaintea tuturor încît erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicînd: Asemenea lucruri nu am văzut niciodată (Marcu 2, 5-12). Vedeţi, fraţii mei, minune preaslăvită făcută de Domnul pentru "credinţa lor", adică a slăbănogului şi a celor care-l purtau pe El!
Dar oare numai atunci a făcut Mîntuitorul minuni preaslăvite pentru credinţa celor mulţi? Nu, cu adevărat nu. Domnul Dumnezeul şi Mîntuiorul nostru Iisus Hristos este Acelaşi din veac şi pînă la sfîrşitul veacurilor, preabun, milostiv, şi preaîndurat faţă de toţi care cred în El întru adevăr (Psalm 144, 18). Căci vedem zilnic mii şi mii de creştini, care şi astăzi aleargă la El cu credinţă şi cu inimă zdrobită, fără îndoială, şi îndată cunosc mila şi ajutorul Lui în toate nevoile şi necazurile lor.
Zice Preasfîntul Duh în Psalmi: Mîntui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi care nădăjduiesc spre Dînsul (Psalm 33, 21). Cine ar putea să spună sau să scrie cîte nenumărate minuni face Prea Înduratul Dumnezeu cu toţi cei ce-L iubesc pe El şi aleargă la Dînsul cu credinţă neîndoielnică şi statornică? Noi stînd aici în slujba binecredincioşilor creştini vedem şi auzim de la mulţi mulţumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Unul mulţumeşte că prin slujbele făcute la Sfînta Biserică s-a făcut sănătos de boala de care suferea; altul mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a reuşit copilul la şcoală; altul că a reuşit la servici sau în căsătorie; altul, că l-a izbăvit Dumnezeu de pagube, de vrăjmaşi, de primejdia care-l ameninţa.
Acelaşi Preabun şi Preaîndurat Mîntuitor care a vindecat pe slăbănogul din Evanghelia de azi pentru credinţa lui şi a celor care-l purtau, Acelaşi face minuni nenumărate cu toţi bunii credincioşi care aleargă la El cu credinţă dreaptă şi rugăciune fierbinte şi statornică. Iar în ce fel credinţa unora ajută altora, de atîta ori am auzit în Sfînta Evanghelie cu femeia cananeeancă, cu sluga sutaşului, cu fiul văduvei din Nain şi cu mulţi alţii, de care nu este locul aici a-i pomeni.
Citiţi în faptele Sfinţilor Apostoli şi veţi vedea cît de mult poate rugăciunea celor mulţi, care se roagă în Biserică pentru cei din primejdii. Vedem că Marele Apostol Petru, pentru mărturisirea adevărului, a fost prins, legat şi dus la temniţă, unde era păzit de patru străji cu cîte patru ostaşi. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făceau rugăciuni neîncetat pentru el de către Biserică. Şi iată îngerul l-a deşteptat, zicînd: Scoală-te degrab! şi lanţurile i-au căzut de pe mîini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele, şi el a făcut aşa. Şi i-a zis: Îmbracă-te şi vino după mine. Şi ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că fapta îngerului este adevărată, ci i se părea o vedenie.
Şi trecînd de straja întîi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate şi poarta s-a deschis singură şi, ieşind, a trecut o uliţă şi îndată îngerul Domnului s-a depărtat de el. Iar Petru venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mîna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor (Fapte 12, 4-11). Aţi auzit iubiţi credincioşi ce mare şi preaslăvită minune a făcut Preabunul Dumnezeu cu Apostolul Petru. Dar pentru ce? Pentru că mulţimea credincioşilor în Biserică făceau neîncetat rugăciune către Dumnezeu pentru el.
Iubiţi credincioşi,
Aşadar să ţinem minte că unde sunt doi sau trei credincioşi adunaţi în numele Domnului, El este între ei (Matei 18, 20). Şi cu atît mai mult Hristos este acolo unde sunt mai mulţi credincioşi care se roagă pentru cel ce este în primejdie sau are vreo cerere către Dumnezeu. Nicăieri nu se pot ruga creştinii mai mulţi laolaltă ca în sfintele biserici, unde rugăciunile lor şi ale preoţilor se unesc şi ca tămîia se înalţă la Dumnezeu, de unde le vine tuturor milă şi ajutor celor ce au nevoie de mila Lui. Acolo preotul mijloceşte în Sfîntul Altar către Dumnezeu şi pentru toţi binecredincioşii creştini de pretutindeni.
Cele mai importante rugăciuni comune care se fac în bisericile noastre pentru credincioşi sunt mai ales două: Sfînta Liturghie şi Taina Sfîntului Maslu. Oare cîte minuni nu s-au făcut şi se fac astăzi prin Sfînta Liturghie? În timpul ei, mai ales în sărbători, se adună cei mai mulţi credincioşi. Astfel rugăciunile lor comune, săvîrşite cu multă credinţă, se unesc cu rugăciunile preoţilor din sfintele altare şi contribuie cel mai mult la împlinirea cererilor lor.
Rugăciunile cu credinţă ale preoţilor, unite cu ale credincioşilor, săvîrşesc cea mai mare minune ce are loc pe pămînt de la Hristos pînă astăzi. Această minune negrăită este prefacerea pîinii şi vinului în Trupul şi Sîngele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, fără Sfînta Liturghie nu avem Sfînta Împărtăşanie, iar fără aceasta, nu ne putem uni cu Hristos, nu putem fi iertaţi şi deci mîntuiţi, că zice Domnul: De nu veţi mînca Trupul Meu şi de nu veţi putea bea Sîngele Meu, nu veţi avea Viaţa întru voi.
Vedeţi cît de mare este puterea şi rolul Sfintei Liturghii? Vedeţi că Sfînta Liturghie este a noastră şi stă la temelia mîntuirii noastre, pentru că ne ţine direct şi permanent în legătură cu Hristos, cu sfinţii din cer şi cu oamenii de pe pămînt?
Altă minune a Sfintei Liturghii, ca rod al credinţei şi al rugăciunii în comun, este că ea contribuie cel mai mult, pe lîngă celelalte slujbe, la păstrarea credinţei ortodoxe în lume. Ce s-ar întîmpla cu credinţa noastră dacă n-am face-o vie, lucrătoare şi mîntuitoare prin Sfînta Liturghie? Numai de aceea unii creştini se duc la secte pentru că nu merg regulat la Sfînta Liturghie şi nu simt puterea ei. Tot Sfînta Liturghie, ca o cunună a celor şapte Laude, contribuie mult şi la unitatea, la împăcarea, la apropierea şi înfrăţirea creştinilor ortodocşi, ca fii ai Bisericii lui Hristos. De-a lungul celor două milenii singură Biserica şi slujbele făcute în Sfintele lăcaşuri au adunat pe creştini în jurul preoţilor şi altarelor, i-au unit prin rugăciune în aceeaşi credinţă, le-au vindecat bolile, i-au dezlegat de păcate prin Sfînta Spovedanie, i-au unit cu Hristos prin rugăciune şi Sfintele Taine şi i-au călăuzit în viaţă pe calea mîntuirii prin învăţătura Sfintei Evanghelii.
Prin slujbe, prin cărţile de cult, prin Sfînta Liturghie, prin predică şi prin cîntarea în comun, Biserica Ortodoxă a păstrat, pe lîngă unitatea de credinţă şi de simţire, şi unitatea limbii, a culturii religioase vechi, şi a întregii Tradiţii ortodoxe milenare. Or, toate acestea le considerăm minuni şi roduri ale credinţei şi rugăciunii celor mulţi.
Tot în cadrul Sfintei Liturghii Biserica face rugăciuni şi scoate părticele (miride) pentru adormiţi, iar prin puterea jertfei lui Hristos izbăveşte din iad multe suflete ale celor morţi. Oare nu ne rugăm cu toţii la biserică pentru cei repausaţi ai noştri şi împreună cu preoţii le cîntăm "veşnica pomenire" şi zicem: "Dumnezeu să-i ierte?" Numai Dumnezeu ştie cîte suflete sunt scoase din chinurile iadului, prin jertfa liturgică şi prin parastase ca rod al harului preoţiei şi al rugăciunii comune.
Iată deci, că rugîndu-ne împreună cu preoţii la biserică, contribuim la minunea iertării şi izbăvirii din iad a multor suflete ale fraţilor noştri care au murit nepregătiţi. Vedeţi cîte minuni se săvîrşesc la Sfînta Liturghie ca rezultat al rugăciunii în comun? De aceea mare plată de la Dumnezeu au cei care merg regulat la biserică şi se roagă pentru ei, pentru bolnavi, pentru binefăcători şi răufăcători şi pentru cei răposaţi. Mai ales pentru ei, că sufletele celor ce au murit nepregătiţi aşteaptă slobozire din osînda iadului prin rugăciunile Bisericii şi ale noastre.
Alte minuni ale credinţei şi rugăciunii creştinilor în comun se fac prin taina Sfîntului Maslu. Aceasta este cea mai puternică rugăciune şi slujbă a Bisericii Ortodoxe pentru cei bolnavi. De aceea creştinii sunt datori să ceară această taină de la preoţi ori de cîte ori au bolnavi în familie şi să participe la Sfîntul Maslu cît mai mulţi dintre ei, pentru că, rugăciunea credinţei va tămădui pe cei bolnavi şi de vor fi făcut păcate li se vor ierta" (Iacob 5, 15). Mulţi dintre dumneavoastră cred că aţi văzut bolnavi vindecaţi, sau în parte uşuraţi, prin Taina Sfîntului Maslu şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Alţii aţi mers, poate, pe la sfintele moaşte şi pe la icoanele miraculoase din ţară şi aţi văzut sau aţi auzit de bolnavi vindecaţi acolo în chip miraculos prin rugăciunea celor din jur şi prin moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, citite de preot, cu post şi credinţă.
Iată doar cîteva din minunile săvîrşite la biserică prin puterea credinţei şi rugăciunile celor mulţi.
Iubiţi credincioşi,
Au trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu, două săptămîni din Sfîntul şi Marele Post al Paştelui. Să ne cercetăm acum conştinţele şi să ne întrebăm: Ne-am împăcat cu semenii noştri prin iertare şi cu Dumnezeu prin spovedanie la preot în aceste 14 zile de post? Am mers mai des la Sfînta Liturghie în aceste Duminici şi ne-am învrednicit să primim Trupul şi Sîngele lui Hristos? Am postit de mîncare de dulce, de mînie, de beţie şi de tot păcatul de cînd am intrat în Sfîntul Post? Am făcut milostenie la săraci şi suntem hotărîţi să postim şi să ne rugăm lui Dumnezeu pînă la Sfintele Paşti? Avem grijă de cei dragi adormiţi din neamul nostru şi ne rugăm pentru iertarea lor?
Cei care aţi făcut acestea, continuaţi să vă rugaţi, mergeţi la biserică şi vă vindecaţi slăbănogirea sufletului prin rugăciune, prin milostenie şi prin pocăinţă. Iar cei care n-aţi făcut nimic pentru suflet în aceste zile sfinte de pocăinţă, nu amînaţi, ci începeţi de acum a lucra mîntuirea dumneavoastră, pînă încă avem timp.
Vă amintesc că astăzi Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfîntului Ierarh Grigorie Palama, mitropolitul Tesalonicului în secolul al XIV-lea, ca sfînt şi dascăl al rugăciunii. El a fost dascăl, lucrător şi apărător al neîncetatei rugăciuni a lui Hristos. Cereţi-i ajutorul şi urmaţi după putere pe urmele rugăciunii lui.
De vom face aşa vom avea mare folos sufletesc din toate, vom trece curgerea postului cu lucrare duhovnicească şi ne vom învrednici de slăvita Înviere a lui Hristos Dumnezeu. Amin.
( a Sfîntului Grigorie Palama )
Despre puterea credinţei celor mulţi
Şi văzînd Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! (Marcu 2, 5)
Iubiţi credincioşi,
Cuvîntul lui Dumnezeu este plin de nemărginite învăţături. În predica de azi vom vorbi despre puterea rugăciunii făcută cu credinţă de mai mulţi. Căci, precum cînd se aprind mai multe lumînări într-o cameră întunecată, mai mare lumină se face şi precum cînd se adună mai mulţi cărbuni la un loc mai multă căldură dau, aşa şi credinţa mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.
Acest adevăr se vede din multe mărturii ale Sfintei Scripturi, dar şi din învăţătura Sfintei Evanghelii ce s-a citit astăzi. Să luăm, de pildă, cuvîntul pe care l-a zis Domnul: Şi văzînd Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Vedeţi, fraţii mei, că nu a zis Domnul "văzînd credinţa slăbănogului", ci "a lor", adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Cu adevărat, dacă cei patru care purtau pe slăbănog nu ar fi avut mare credinţă, nu ar fi făcut atîta osteneală cu cel bolnav ca să-l aducă în faţa Mîntuitorului. Căci ei, văzînd mare mulţime de oameni care înconjurau pe Mîntuitorul, şi neputînd să străbată cu slăbănogul pînă în faţa Domnului, au aflat alt chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul şi au coborît patul cu bolnavul, cu mare greutate şi osteneală reuşind să-l aşeze în faţa Mîntuitorului, avînd mare credinţă că dacă-l va vedea Hristos va face milă cu el şi-l va vindeca de boala lui.
După credinţa lor tare şi neîndoielnică au dobîndit cele ce aşteptau. Căci văzînd Mîntuitorul nostru cel Preasfînt şi Milostiv credinţa şi osteneala lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Apoi a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată sănătos, luîndu-şi patul, a ieşit înaintea tuturor încît erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicînd: Asemenea lucruri nu am văzut niciodată (Marcu 2, 5-12). Vedeţi, fraţii mei, minune preaslăvită făcută de Domnul pentru "credinţa lor", adică a slăbănogului şi a celor care-l purtau pe El!
Dar oare numai atunci a făcut Mîntuitorul minuni preaslăvite pentru credinţa celor mulţi? Nu, cu adevărat nu. Domnul Dumnezeul şi Mîntuiorul nostru Iisus Hristos este Acelaşi din veac şi pînă la sfîrşitul veacurilor, preabun, milostiv, şi preaîndurat faţă de toţi care cred în El întru adevăr (Psalm 144, 18). Căci vedem zilnic mii şi mii de creştini, care şi astăzi aleargă la El cu credinţă şi cu inimă zdrobită, fără îndoială, şi îndată cunosc mila şi ajutorul Lui în toate nevoile şi necazurile lor.
Zice Preasfîntul Duh în Psalmi: Mîntui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi care nădăjduiesc spre Dînsul (Psalm 33, 21). Cine ar putea să spună sau să scrie cîte nenumărate minuni face Prea Înduratul Dumnezeu cu toţi cei ce-L iubesc pe El şi aleargă la Dînsul cu credinţă neîndoielnică şi statornică? Noi stînd aici în slujba binecredincioşilor creştini vedem şi auzim de la mulţi mulţumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Unul mulţumeşte că prin slujbele făcute la Sfînta Biserică s-a făcut sănătos de boala de care suferea; altul mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a reuşit copilul la şcoală; altul că a reuşit la servici sau în căsătorie; altul, că l-a izbăvit Dumnezeu de pagube, de vrăjmaşi, de primejdia care-l ameninţa.
Acelaşi Preabun şi Preaîndurat Mîntuitor care a vindecat pe slăbănogul din Evanghelia de azi pentru credinţa lui şi a celor care-l purtau, Acelaşi face minuni nenumărate cu toţi bunii credincioşi care aleargă la El cu credinţă dreaptă şi rugăciune fierbinte şi statornică. Iar în ce fel credinţa unora ajută altora, de atîta ori am auzit în Sfînta Evanghelie cu femeia cananeeancă, cu sluga sutaşului, cu fiul văduvei din Nain şi cu mulţi alţii, de care nu este locul aici a-i pomeni.
Citiţi în faptele Sfinţilor Apostoli şi veţi vedea cît de mult poate rugăciunea celor mulţi, care se roagă în Biserică pentru cei din primejdii. Vedem că Marele Apostol Petru, pentru mărturisirea adevărului, a fost prins, legat şi dus la temniţă, unde era păzit de patru străji cu cîte patru ostaşi. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făceau rugăciuni neîncetat pentru el de către Biserică. Şi iată îngerul l-a deşteptat, zicînd: Scoală-te degrab! şi lanţurile i-au căzut de pe mîini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele, şi el a făcut aşa. Şi i-a zis: Îmbracă-te şi vino după mine. Şi ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că fapta îngerului este adevărată, ci i se părea o vedenie.
Şi trecînd de straja întîi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate şi poarta s-a deschis singură şi, ieşind, a trecut o uliţă şi îndată îngerul Domnului s-a depărtat de el. Iar Petru venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mîna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor (Fapte 12, 4-11). Aţi auzit iubiţi credincioşi ce mare şi preaslăvită minune a făcut Preabunul Dumnezeu cu Apostolul Petru. Dar pentru ce? Pentru că mulţimea credincioşilor în Biserică făceau neîncetat rugăciune către Dumnezeu pentru el.
Iubiţi credincioşi,
Aşadar să ţinem minte că unde sunt doi sau trei credincioşi adunaţi în numele Domnului, El este între ei (Matei 18, 20). Şi cu atît mai mult Hristos este acolo unde sunt mai mulţi credincioşi care se roagă pentru cel ce este în primejdie sau are vreo cerere către Dumnezeu. Nicăieri nu se pot ruga creştinii mai mulţi laolaltă ca în sfintele biserici, unde rugăciunile lor şi ale preoţilor se unesc şi ca tămîia se înalţă la Dumnezeu, de unde le vine tuturor milă şi ajutor celor ce au nevoie de mila Lui. Acolo preotul mijloceşte în Sfîntul Altar către Dumnezeu şi pentru toţi binecredincioşii creştini de pretutindeni.
Cele mai importante rugăciuni comune care se fac în bisericile noastre pentru credincioşi sunt mai ales două: Sfînta Liturghie şi Taina Sfîntului Maslu. Oare cîte minuni nu s-au făcut şi se fac astăzi prin Sfînta Liturghie? În timpul ei, mai ales în sărbători, se adună cei mai mulţi credincioşi. Astfel rugăciunile lor comune, săvîrşite cu multă credinţă, se unesc cu rugăciunile preoţilor din sfintele altare şi contribuie cel mai mult la împlinirea cererilor lor.
Rugăciunile cu credinţă ale preoţilor, unite cu ale credincioşilor, săvîrşesc cea mai mare minune ce are loc pe pămînt de la Hristos pînă astăzi. Această minune negrăită este prefacerea pîinii şi vinului în Trupul şi Sîngele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, fără Sfînta Liturghie nu avem Sfînta Împărtăşanie, iar fără aceasta, nu ne putem uni cu Hristos, nu putem fi iertaţi şi deci mîntuiţi, că zice Domnul: De nu veţi mînca Trupul Meu şi de nu veţi putea bea Sîngele Meu, nu veţi avea Viaţa întru voi.
Vedeţi cît de mare este puterea şi rolul Sfintei Liturghii? Vedeţi că Sfînta Liturghie este a noastră şi stă la temelia mîntuirii noastre, pentru că ne ţine direct şi permanent în legătură cu Hristos, cu sfinţii din cer şi cu oamenii de pe pămînt?
Altă minune a Sfintei Liturghii, ca rod al credinţei şi al rugăciunii în comun, este că ea contribuie cel mai mult, pe lîngă celelalte slujbe, la păstrarea credinţei ortodoxe în lume. Ce s-ar întîmpla cu credinţa noastră dacă n-am face-o vie, lucrătoare şi mîntuitoare prin Sfînta Liturghie? Numai de aceea unii creştini se duc la secte pentru că nu merg regulat la Sfînta Liturghie şi nu simt puterea ei. Tot Sfînta Liturghie, ca o cunună a celor şapte Laude, contribuie mult şi la unitatea, la împăcarea, la apropierea şi înfrăţirea creştinilor ortodocşi, ca fii ai Bisericii lui Hristos. De-a lungul celor două milenii singură Biserica şi slujbele făcute în Sfintele lăcaşuri au adunat pe creştini în jurul preoţilor şi altarelor, i-au unit prin rugăciune în aceeaşi credinţă, le-au vindecat bolile, i-au dezlegat de păcate prin Sfînta Spovedanie, i-au unit cu Hristos prin rugăciune şi Sfintele Taine şi i-au călăuzit în viaţă pe calea mîntuirii prin învăţătura Sfintei Evanghelii.
Prin slujbe, prin cărţile de cult, prin Sfînta Liturghie, prin predică şi prin cîntarea în comun, Biserica Ortodoxă a păstrat, pe lîngă unitatea de credinţă şi de simţire, şi unitatea limbii, a culturii religioase vechi, şi a întregii Tradiţii ortodoxe milenare. Or, toate acestea le considerăm minuni şi roduri ale credinţei şi rugăciunii celor mulţi.
Tot în cadrul Sfintei Liturghii Biserica face rugăciuni şi scoate părticele (miride) pentru adormiţi, iar prin puterea jertfei lui Hristos izbăveşte din iad multe suflete ale celor morţi. Oare nu ne rugăm cu toţii la biserică pentru cei repausaţi ai noştri şi împreună cu preoţii le cîntăm "veşnica pomenire" şi zicem: "Dumnezeu să-i ierte?" Numai Dumnezeu ştie cîte suflete sunt scoase din chinurile iadului, prin jertfa liturgică şi prin parastase ca rod al harului preoţiei şi al rugăciunii comune.
Iată deci, că rugîndu-ne împreună cu preoţii la biserică, contribuim la minunea iertării şi izbăvirii din iad a multor suflete ale fraţilor noştri care au murit nepregătiţi. Vedeţi cîte minuni se săvîrşesc la Sfînta Liturghie ca rezultat al rugăciunii în comun? De aceea mare plată de la Dumnezeu au cei care merg regulat la biserică şi se roagă pentru ei, pentru bolnavi, pentru binefăcători şi răufăcători şi pentru cei răposaţi. Mai ales pentru ei, că sufletele celor ce au murit nepregătiţi aşteaptă slobozire din osînda iadului prin rugăciunile Bisericii şi ale noastre.
Alte minuni ale credinţei şi rugăciunii creştinilor în comun se fac prin taina Sfîntului Maslu. Aceasta este cea mai puternică rugăciune şi slujbă a Bisericii Ortodoxe pentru cei bolnavi. De aceea creştinii sunt datori să ceară această taină de la preoţi ori de cîte ori au bolnavi în familie şi să participe la Sfîntul Maslu cît mai mulţi dintre ei, pentru că, rugăciunea credinţei va tămădui pe cei bolnavi şi de vor fi făcut păcate li se vor ierta" (Iacob 5, 15). Mulţi dintre dumneavoastră cred că aţi văzut bolnavi vindecaţi, sau în parte uşuraţi, prin Taina Sfîntului Maslu şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Alţii aţi mers, poate, pe la sfintele moaşte şi pe la icoanele miraculoase din ţară şi aţi văzut sau aţi auzit de bolnavi vindecaţi acolo în chip miraculos prin rugăciunea celor din jur şi prin moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, citite de preot, cu post şi credinţă.
Iată doar cîteva din minunile săvîrşite la biserică prin puterea credinţei şi rugăciunile celor mulţi.
Iubiţi credincioşi,
Au trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu, două săptămîni din Sfîntul şi Marele Post al Paştelui. Să ne cercetăm acum conştinţele şi să ne întrebăm: Ne-am împăcat cu semenii noştri prin iertare şi cu Dumnezeu prin spovedanie la preot în aceste 14 zile de post? Am mers mai des la Sfînta Liturghie în aceste Duminici şi ne-am învrednicit să primim Trupul şi Sîngele lui Hristos? Am postit de mîncare de dulce, de mînie, de beţie şi de tot păcatul de cînd am intrat în Sfîntul Post? Am făcut milostenie la săraci şi suntem hotărîţi să postim şi să ne rugăm lui Dumnezeu pînă la Sfintele Paşti? Avem grijă de cei dragi adormiţi din neamul nostru şi ne rugăm pentru iertarea lor?
Cei care aţi făcut acestea, continuaţi să vă rugaţi, mergeţi la biserică şi vă vindecaţi slăbănogirea sufletului prin rugăciune, prin milostenie şi prin pocăinţă. Iar cei care n-aţi făcut nimic pentru suflet în aceste zile sfinte de pocăinţă, nu amînaţi, ci începeţi de acum a lucra mîntuirea dumneavoastră, pînă încă avem timp.
Vă amintesc că astăzi Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfîntului Ierarh Grigorie Palama, mitropolitul Tesalonicului în secolul al XIV-lea, ca sfînt şi dascăl al rugăciunii. El a fost dascăl, lucrător şi apărător al neîncetatei rugăciuni a lui Hristos. Cereţi-i ajutorul şi urmaţi după putere pe urmele rugăciunii lui.
De vom face aşa vom avea mare folos sufletesc din toate, vom trece curgerea postului cu lucrare duhovnicească şi ne vom învrednici de slăvita Înviere a lui Hristos Dumnezeu. Amin.
Stiri din Episcopia Sloboziei si Calarasilor 22-28 februarie2010
28 februarie 2010 – Slujba arhierească
la Biserica de Lemn „Buna Vestire”
Micuţa biserică din lemn din inima Bărăganului, monument istoric, reamplasată, restaurată, resfinţită şi aşezată în parcul de lângă Muzeul Naţional al Agriculturii, a fost în această Sfântă Duminică locul de întâlnire al credincioşilor cu Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi, Preasfinţitul Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească din a doua duminica a Postului Mare închinată Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului şi a transmis oamenilor un cuvânt de învăţătură legat de puterea postului şi a rugăciunii.
Deşi acest sfânt lăcaş de cult pare neîncăpător atunci când te apropii, înăuntru pare nesfârşit. Şi în această zi credincioşii au venit în număr mare să-şi vindece sufletele în biserica veche de peste 300 de ani.
La fel ca şi duminica trecută, în această zi s-a continuat colecta pentru completarea Fondului Central Misionar destinat ajutorării semenilor aflaţi în nevoi. Atât credincioşii care s-au rugat la Biserica din lemn cu hramurile „Buna Vestire” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” cât şi toţi ceilalţi care au participat la Sfânta Liturghie în toate lăcaşurile de cult din Eparhia Sloboziei şi Călăraşilor au dăruit din puţinul lor semenilor nevoiaşi.
26 februarie 2010 - La 20 de ani de la înfiinţarea
Muzeului Naţional al Agriculturii din România…
Un eveniment remarcabil pentru municipiul Slobozia şi, implicit, pentru Episcopia noastră, a avut loc în ziua de 26 februarie 2010 la Muzeul Naţional al Agriculturii din România, situat pe B-dul Matei Basarab.Existenţa acestui complex muzeistic unic în Europa de Sud–Est se datorează, în primul rând, eforturilor deosebite depuse de către domnul director Răzvan Ciucă, organizatorul, în colaborare cu Fundaţia Dala, a unei Expoziţii de Fotografie, având ca tematică bisericile din lemn aflate în diferite zone istorice ale ţării noastre.
Prezenţa acestor fotografii în oraşul nostru, ce au imortalizat adevărate „bijuterii” spirituale, moşteniri lăsate poporului român de către înaintaşii noştri nu este una întâmplătoare. În curtea Muzeului Naţional al Agriculturii, acum 10 ani, se aducea de la Poiana o bisericuţă de lemn, monument istoric şi de arhitectură din sec. al XVIII-lea, salvat de la degradare, restaurat şi redat cultului pentru credincioşii din Slobozia.Invitaţia de a participa la acest eveniment a fost onorată şi de Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, alături de specialişti în domeniu şi iubitori de artă, deopotrivă.
După discursul de întâmpinare susţinut de domnul director Răzvan Ciucă şi Preasfinţia Sa a adresat câteva cuvinte, mărturisind, printre altele, că responsabilitatea pentru păstrarea şi restaurarea acestor veritabile comori naţionale este una comună, valabilă atât pentru clerul bisericesc, cât şi pentru autorităţi, specialişti etc. Faptul că unele lăcaşuri de cult din lemn se află într-o stare avansată de degradare, unele dincolo de posibilitatea revalorificării lor în plan cultural şi spiritual, această situaţie ar trebui să ne întristeze.Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu şi-a manifestat, de asemenea, satisfacţia de a fi participat la acest tip de expoziţie, inedit pentru aceste zone geografice ale ţării noastre, mărturisind că oricând este pregătit să acorde sprijin pentru orice fel de iniţiativă ce are ca finalitate redarea unor astfel de lăcaşuri de cult vieţii bisericeşti.
24 februarie 2010 - Şedinţă de lucru
a Permanenţei Consiliului Eparhial
Miercuri, 24 februarie, a avut loc şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. Şedinţa, prezidată de Chiriarhul eparhiei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, a avut pe masa de lucru următoarele probleme:
• Înfiinţarea Serviciului Resurse Umane, care va funcţiona în cadrul Sectorului Administrativ-bisericesc;
• Discuţii pe marginea proiectului pentru biserica Mânăstirii Coslogeni;
• Hotărârea trimiterii unei comisii de evaluare pentru verificarea lucrărilor efectuate la corpul de chilii al Mânăstirii Plătăreşti;
• Acordarea unui sprijin financiar constând în lumânări la preţ de cost unui preot având biserică în construcţie;
• Aprobarea achiziţionării de parafină pentru fabrica de lumânări a eparhiei noastre;
• Prezentarea de către P.C. Părinte Consilier Social-misionar Sturzoiu Daniel a raportului privind schimbul de experienţă efectuat în Portugalia de către echipa care se ocupă cu desfăşurarea proiectului Promovarea în comunitate a economiei sociale, POSDRU/14/6.1/S/5;
• Alte probleme curente privind activitatea Centrului Eparhial.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)