Hramul Bisericii „Buna Vestire” din Slobozia

Luni, 25 martie 2013, când Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte Buna Vestire, biserica din lemn - monument istoric din municipiul Slobozia şi-a sărbătorit hramul.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Întâistătătorul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor prezenţi la hramul bisericii despre praznicul Bunei Vestiri, despre darul şi binecuvântarea întrupări Mântuitorului Iisus Hristos, despre acest binecuvântat popas duhovnicesc în călătoria noastră spirituală din Sfântul şi Marele Post.

Cu această ocazie Întâistătătorul Eparhiei noastre a vizitat la Muzeul Național al Agriculturii expoziţia „Din bucătăria de odinioară”.

Duminica Ortodoxiei, la Manastirea "Sfintii Arhangheli", din Slobozia

    Duminică, 24 martie 2013, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi” din Slobozia, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de Corul Seminarului „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia.

Prima Duminică a Postului Mare sau Duminica Ortodoxiei a fost rânduită ca fiind ziua în care se face colecta pentru Fondul Central Misionar. Acest Fond este destinat în exclusivitate ajutorării lucrării misionare a Sfintei noastre Biserici. După citirea Pastoralei Sfântului Sinod, s-a făcut colecta, strângându-se suma de 727 lei.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţia sa a ţinut un cuvânt de învăţătură despre însemnătatea primului popas spiritual al Sfântului şi Marelui Post, şi le-a mulţumit credincioşilor prezenţi pentru generozitatea arătată la colecta Fondului Central Misionar.

 PASTORALA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA DUMINICA ORTODOXIEI DIN ANUL DOMNULUI 2013

Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În fiecare an, în această primă Duminică din Postul Paştilor, sărbătorim biruinţa dreptei credinţe asupra tuturor ereziilor şi a altor învăţături greşite şi, în acelaşi timp, ne aducem aminte cu evlavie de toţi cei care şi-au închinat viaţa lui Hristos şi Sfintei Sale Biserici, precum şi de cei care au luptat de-a lungul veacurilor pentru apărarea dreptei-credinţe cea „dată sfinţilor, odată pentru totdeauna" (Iuda 1, 3).

După ce şi-a dobândit libertatea de credinţă şi cult prin Edictul de la Mediolanum, din anul 313, al Sfântului împărat Constantin cel Mare, Biserica şi-a apărat unitatea şi învăţătura de credinţă, formulată de Sfinţii Părinţi în hotărârile dogmatice şi canonice ale celor şapte Sinoade Ecumenice, pe temeiul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii. Însă, dintre toate biruinţele sale, numai cea referitoare la învăţătura despre sfintele icoane a fost proclamată în chip solemn ca Biruinţă a Ortodoxiei, fiind sărbătorită de Biserică începând cu data de 11 martie 843, în prima duminică din Postul Mare, numită Duminica Ortodoxiei.

Învăţătura de credinţă despre sfintele icoane a fost formulată de Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787, care, pe temeiul cuvintelor Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi" (Ioan 1, 14), mărturiseşte: „după cum chipul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, asemenea să se aşeze şi cinstitele şi sfintele icoane, făcute în culori sau mozaic, sau din alt material potrivit, în Sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, pe sfintele vase şi veşminte, pe pereţi şi pe scânduri, în case şi pe drumuri, şi adică icoana Domnului şi Dumnezeului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi cea a Sfintei Preacuratei noastre Stăpâne, de Dumnezeu Născătoare, ale cinstiţilor Îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi. Căci dacă vor fi văzuţi mai des zugrăviţi pe icoane, cu atât mai vii vor fi în faţa respectivilor, care îi privesc, reînviindu-se memoria şi dorul de prototipul lor, le vor săruta şi le vor da închinarea cinstită, dar nu adorarea deplină, care după credinţa noastră se cuvine numai firii dumnezeieşti" (Dr. Nicodim Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. I, partea I, Tipografia Diecezană Arad, 1930, pp. 39-40)

Icoana lui Dumnezeu-Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos, este mărturia întrupării Sale adevărate şi sfinţitoare. Din acest motiv icoana este numită şi Evanghelia în imagini. În această privinţă, Sfântul Vasile cel Mare ne învaţă zicând: „Ceea ce cuvântul comunică prin auz, pictura o arată în chip tăcut, prin reprezentare" (Leonid Uspensky, Teologia icoanei, trad. de Teodor Baconsky, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1994, p. 93), şi „cinstea dată chipului trece asupra prototipului"( Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, XVIII, Col. 149, trad. de Pr. prof. dr. Constantin Corniţescu, în col. PSB 12, EIBMBOR, Bucureşti, 1988, p. 60), care se află în cer.

Cu toate acestea, în veacurile VIII şi IX, Biserica s-a confruntat cu o luptă făţişă împotriva cinstirii sfintelor icoane a celor care tăgăduiau tradiţia reprezentării Mântuitorului Iisus Hristos şi a sfinţilor şi considerau că icoanele nu trebuie cinstite sau venerate. Potrivnicii sfintelor icoane nu puteau înţelege faptul că, în icoana lui Hristos, este reprezentat chipul Persoanei Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, nu Dumnezeirea nevăzută. Răspunzând celor care erau potrivnici sfintelor icoane, Sfântul Ioan Damaschin explică: „Zugrăvesc pe Dumnezeu nevăzut nu ca nevăzut, ci ca Unul care S-a făcut văzut prin participare la trup şi sânge (Evrei 2, 14). Nu zugrăvesc Dumnezeirea nevăzută, ci zugrăvesc trupul văzut al lui Dumnezeu. Dacă este cu neputinţă să se zugrăvească sufletul, cu cât mai mult Dumnezeu, Care a dat sufletului imaterialitatea!" (Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, III, 6, trad. de Pr. prof. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1998, p. 128).

Înţelegem de aici că cel care cinsteşte icoana lui Hristos cinsteşte de fapt pe Cel pictat pe ea, adică pe Hristos Mântuitorul, pe Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, Care S-a făcut om pentru a dărui oamenilor viaţa veşnică. Cel Unul Sfânt S-a făcut om pentru a sfinţi pe oameni.

De aceea, a respinge cinstirea icoanei înseamnă a respinge taina întrupării sau a înomenirii Fiului lui Dumnezeu şi a nesocoti întreaga lucrare de mântuire a neamului omenesc.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu cel Sfânt, are chemarea să ajungă, printr-o viaţă curată, la „asemănarea cu Dumnezeu", potrivit poruncii lui Dumnezeu: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt" (1 Petru 1, 16). De aceea, Sfinţii Apostoli îndeamnă pe creştini, zicând: „Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii" (1 Petru 1, 14-15). Sau: „Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră..." (1 Tesaloniceni 4, 3). Prin urmare, icoanele pictate înfăţişează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului luminat şi sfinţit prin harul lui Dumnezeu, dăruit oamenilor prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi împărtăşit de Duhul Sfânt, pentru ca oamenii să devină „fii ai lui Dumnezeu” (cf. Ioan 1, 12), după har.

Conţinutul şi mesajul icoanei ortodoxe mărturisesc, pe de o parte, adevărul că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, iar pe de altă parte, adevărul că omul poate ajunge la înfiere şi îndumnezeire prin harul dumnezeiesc. Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă că Maica Domnului este mai presus decât toţi sfinţii şi cea mai cinstită dintre sfinţi, fiind „cea plină de har" (Luca 1, 28), întrucât a născut ca om pe Fiul lui Dumnezeu, pe Iisus Hristos. Chipul înnoit al omului sfinţit şi îndumnezeit prin har ni-l arată şi icoanele sfinţilor. Din acest motiv, imaginea care nu transmite acest mesaj al sfinţeniei nu este icoană, ci doar un tablou religios, chiar dacă este o imagine plăcută la vedere. Prin urmare, cinstirea icoanei lui Hristos ne apropie şi mai mult de El, prin harul sfinţitor al relaţiei dintre icoană şi Prototip. Icoana ne întăreşte credinţa în dumnezeirea şi umanitatea lui Hristos şi în comuniunea sau legătura Lui cu noi, chiar după Înălţarea Sa la Cer: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28, 20). De asemenea, rugăciunile rostite în faţa icoanei Maicii Domnului şi înaintea icoanelor tuturor sfinţilor ne apropie şi mai mult de Dumnezeu şi de sfinţii Lui, astfel încât putem spune, împreună cu psalmistul, că: „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi" (Psalmi 67, 36).

Icoanele şi picturile bisericilor şi mănăstirilor ne înfăţişează unirea firii umane cu harul dumnezeiesc într-o armonie sau măsură cumpănită. Această măsură cumpănită este o expresie liturgică a învăţăturii de credinţă formulată de Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic prin care mărturisim neîncetat: „pe Unul şi Acelaşi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, cunoscut în două firi în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit" (Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Definiţia dogmatică de la Calcedon, în Ortodoxia, anul III, nr. 2-3/1951, p. 409). Potrivit acestei formulări, omul sfânt este om înduhovnicit şi transfigurat, aşa cum este reprezentat în picturile murale şi icoanele ortodoxe de tradiţie bizantină, iar nu redus la estetica trupului material nespiritualizat, aşa cum este redat adesea în arta religioasă a Renaşterii. Trebuie însă precizat că o icoană devine pe deplin icoană numai prin actul sfinţirii ei, care „schiţează un hotar de netrecut între un tablou religios - fie el chiar unul superior după cuprinsul lui religios şi realizarea lui artistică - şi o icoană, oricât ar fi ea de modestă în această privinţă. Sfinţirea este acţiunea tainică a Bisericii în timpul căreia „se sfinţeşte icoana aceasta cu harul Sfântului Duh" [...]. De aceea, trebuie să spunem că nu orice reprezentare, nu orice icoană are puterea iconicităţii, ci numai cea sfinţită" (Pr. Serghei Bulgakov, Icoana şi cinstirea sfintelor icoane, trad. de Ierom. Paulin Lecca, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2000, pp. 148, 153).

Desigur, putem să ne întrebăm care este folosul duhovnicesc al cinstirii sfintelor icoane şi cât de mult ne ajută acestea în viaţa noastră? Încă de la Botez, prin însuşi numele care ni se dă, primim lumina şi ocrotirea sfântului al cărui nume îl vom purta întreaga viaţă. Apoi, crescând, avem nevoie de sfintele icoane pentru întărirea credinţei şi evlaviei, deoarece sfinţii pictaţi pe ele sunt învăţători şi rugători pentru noi. Pe parcursul vieţii, fiecare dintre noi avem nevoie de sfintele icoane pentru rememorarea lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu şi a faptelor de sfinţenie ale celor care L-au urmat, astfel încât, privind chipurile lor, vom simţi şi noi chemarea de a le urma pilda tăriei în credinţă şi a vieţii lor de sfinţenie.

Pe de altă parte, icoanele ne ajută să ne exprimăm şi dragostea pentru Dumnezeu. Dacă, din iubire, purtăm cu noi şi în casele noastre imagini ale rudelor şi oamenilor apropiaţi, cu atât mai mult suntem datori să arătăm evlavie faţă de icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor, împodobind cu ele casele, spre sfinţire şi binecuvântare. Sfintele icoane sunt, totodată, o vedere duhovnicească a frumuseţilor şi învăţăturilor Sfintei Scripturi prezentate în culori şi o cale de cunoaştere şi urmare a modelelor de credinţă, iubire şi milostenie ale sfinţilor.

Astăzi este prima duminică din Postul Mare, pe care o sărbătorim liturgic şi duhovniceşte ca fiind Duminica Ortodoxiei şi a sfintelor icoane. Iar pentru că cinstirea arătată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele, noi folosim această sărbătoare pentru a vă îndruma părinteşte: să vă închinaţi cu credinţă şi evlavie în faţa sfintelor icoane ori de câte ori intraţi în biserică, rugându-vă sfinţilor reprezentaţi pe ele; să aşezaţi la loc de frunte în casele voastre icoane sfinţite, mai ales ale sfântului ocrotitor, şi să le cinstiţi prin aprinderea candelei, închinare şi rugăciune evlavioasă zilnică; să purtaţi în călătoriile voastre icoanele sfinţite ale Mântuitorului, Maicii Domnului şi ale sfinţilor ocrotitori, ca să vă fie spre ajutor şi izbăvire de primejdii; să dăruiţi o icoană sfinţită unui copil la primirea Tainei Sfântului Botez sau tinerilor care primesc Taina Sfintei Cununii, pentru sfinţirea familiei; să aduceţi linişte şi tămăduire sufletească în viaţa unui bolnav aflat pe patul de suferinţă, oferindu-i o icoană sfinţită; să mergeţi în pelerinaj individual sau organizat de Biserică la icoanele făcătoare de minuni din ţară şi de la locurile sfinte ale Ortodoxiei de peste hotare, pentru a primi întărire în credinţă, pace sufletească, vindecare de boli şi de suferinţe şi ajutor în necazurile vieţii.

În aceste vremuri de criză economică, morală şi socială, de indiferentism şi individualism, rugăciunea smerită şi plină de credinţă săvârşită în faţa sfintelor icoane ne ajută să ne luminăm mintea pentru a fugi de păcate şi a săvârşi fapte bune, să ne încălzim inima şi să apărăm dreapta credinţă în faţa rătăcirilor de tot felul şi să ne întărim voinţa de a lucra pentru binele Bisericii şi al poporului nostru.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Chipul omului înnoit din sfintele noastre icoane este chipul omului care a iubit pe Domnul Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul, din toată puterea şi din tot cugetul, iar pe aproapele său, ca pe sine însuşi (cf. Luca 10, 27). Aşadar, nu putem spune că iubim pe Dumnezeu, dacă urâm pe fratele nostru (cf. 1 Ioan 4, 20); trebuie să iubim pe fratele nostru, nu numai cu vorba, ci şi cu fapta şi cu adevărul (cf. 1 Ioan 3, 18).

Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat cel mai frumos exemplu de iubire a aproapelui nostru prin Pilda Samarineanului milostiv (Luca 10, 30-37) şi ne-a arătat, de asemenea, că dragostea cea vie către aproapele nostru trebuie arătată ajutând pe cei flămânzi sau însetaţi, pe cei goi, pe cei străini, pe cei bolnavi, pe cei întemniţaţi, pe care El Însuşi îi numeşte „fraţi ai Mei prea mici" (Matei 25, 35-40).

Luând aminte că fapta cea bună este dovada şi măsura vieţii noastre creştine, pe temeiul Sfintei Scripturi, aflăm din Vieţile Sfinţilor şi din învăţăturile Sfinţilor Părinţi că rugăciunile personale şi nevoinţele noastre duhovniceşti îşi găsesc împlinirea în faptele milosteniei, ca fapte ale dragostei adevărate, care „acoperă mulţime de păcate" (1 Petru 4, 8) şi biruiesc în faţa judecăţii (cf. Iacov 2, 13), făcându-ne milostivi precum Dumnezeu este milostiv (cf. Luca 6, 36).

La acest început de urcuş duhovnicesc din Postul Sfintelor Paşti, îndreptăm un cuvânt de suflet către toţi preoţii şi credincioşii Sfintei noastre Biserici ca, după obiceiul îndătinat din Duminica Ortodoxiei şi a cinstirii sfintelor icoane, să participe cu dărnicie la colecta organizată în toate parohiile şi mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române şi să dea fiecare cum socoteşte cu inima sa (cf. 2 Corinteni 9, 7) pentru ajutorarea semenilor noştri mai lipsiţi decât noi, adică a „fraţilor prea mici" ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Darurile băneşti ale dumneavoastră se vor aduna în Fondul Central Misionar, care va fi folosit de Biserică şi în acest an la sprijinirea activităţilor sale misionare, la edificarea şi întreţinerea de biserici şi aşezăminte social-filantropice, precum şi la sprijinirea parohiilor sărace din eparhii. Să nu uităm nici de responsabilitatea noastră comună faţă de fiii Bisericii noastre, aflaţi în afara hotarelor ţării, care au nevoie de ajutor pentru păstrarea credinţei ortodoxe şi a spiritualităţii româneşti.

Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia arătată prin colecta din anul trecut pentru Fondul Central Misionar şi vă îndemnăm să continuaţi a uni rugăciunea cu fapta de milostenie şi anul acesta, bine ştiind, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, că: „Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună" (2 Corinteni 9, 7).

Vă îmbrăţişăm cu părintească dragoste şi ne rugăm ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin! 

PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,

† DANIEL
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

† Teofan
Arhiepiscopul Iaşilor
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu
Arhiepiscopul Sibiului
şi Mitropolitul Ardealului

† Andrei
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

† Irineu
Arhiepiscopul Craiovei
şi Mitropolitul Olteniei

† Nicolae
Arhiepiscopul Timişoarei
şi Mitropolitul Banatului

† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Iosif
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Europei Occidentale
şi Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
şi Mitropolit Ortodox Român
al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Nifon
Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

† Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Irineu
Arhiepiscopul Alba Iuliei

†Gherasim
Arhiepiscopul Râmnicului

† Eftimie
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

†Ciprian
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Calinic
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei
Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae
Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi

† Justinian
Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului

† Ioan
Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu
Episcopul Huşilor

† Lucian
Episcopul Caransebeşului

† Sofronie
Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Nicodim
Episcopul Severinului și Strehaiei

† Vincenţiu
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie
Episcopul Giurgiului

† Sebastian
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion
Episcopul Tulcii

† Petroniu
Episcopul Sălajului

† Gurie
Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil
Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix

† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei
Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie
Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord

† Mihail
Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande

† Varlaam Ploieşteanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Marc Nemţeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Emilian Lovişteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

† Ioan Casian de Vicina
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului

† Ignatie Mureşeanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

Canonul cel Mare, al Sfantului Andrei Criteanul, in Episcopia Sloboziei si Calarasilor

Luni, 18 martie 2013, prima zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a slujit la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi” din Slobozia. Slujbele vor continua până joi seara când va fi ultima zi a Canonului.
Preasfinţia Sa a vorbit elevilor seminarişti şi credincioşilor prezenţi despre Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care reprezintă un dialog cu noi înşine, un imn în care ne oglindim fiecare creştin. Venind să te rogi, trezeşti conştiinţa sufletului, iar mărturisind păcatele prin spovedanie te pregăteşti să întâmpini bucuria Învierii.

Marţi, 19 martie 2013, a doua zi a Postului Mare, slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul s-a săvârşit la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi” din Slobozia în prezenţa Preasfinţitului Părinte Episcop Vincenţiu.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Seminarului „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa i-a îndemnat pe credincioşi să unească postul cu rugăciunea şi faptele bune, să folosească această călătorie a nevoinţelor spirituale pentru cercetare lăuntrică şi mărturisirea păcatelor în faţa lui Dumnezeu prin preotul duhovnic, pentru ca la sfârşitul acestei călătorii să fim vrednici de întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Înviat.

Miercuri, 20 martie 2013, a treia zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a slujit la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi” din Slobozia.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Seminarului „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia.
Preasfinţia Sa, în cuvântul de învăţătură, a vorbit despre semnificaţia slujbei din această seară, a îndemnat credincioşii la pocăinţă, care trebuie înţeleasă ca o transformare în lumina Învierii Domnului spre care ne îndreptăm în această călătorie spirituală a postului.

Joi, 21 martie 2013, a patra zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a slujit la parohia Cuza Vodă din Slobozia.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Seminarului „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia.
Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor despre contribuţia pe care Sfântul Andrei, Episcopul Cretei a adus-o în slujbele bisericeşti prin compunerea acestui imn al pocăinţei şi a subliniat activitatea marcantă de la Sinodul VI Ecumenic la care Sfântul Andrei Criteanul a participat. De asemenea, Întâistătătorul Eparhiei noastre a pus accent în predica Sa pe viaţa sfântului, care trebuie să fie un model de urmat pentru fiecare credincios.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citeşte pe fragmente în prima săptămână a Postului Mare, în primele patru zile şi în întregime in joia celei de-a cincea săptămâni a Postului Sfintelor Paşti.

Concert caritabil "De la inima la inima"

Corala Catedralei Episcopale din Slobozia

Corala "Sf. M. Mc. Mina" a Protopopiatului Slobozia

P.C. Pr. Catalin Stanciu, dirijorul Coralei " Sf. M. Mc. Mina"

P.C. Pr. Arhidiacon Nicusor-Silviu Dascalu,

Consilier Mass-media, in cadrul centrului eparhial si solist al Coralei "Sf. M. Mc. Mina"

Elevi ai Liceului de Arta "Ionel Perlea" din Mun. Slobozia

Protopopiatul Slobozia împreună cu Asociaţia "Din inimă pentru aproapele" a organizat Concertul Caritabil „De la inimă la inimă” unde se s-au strânge fonduri pentru ajutorarea tinerei Alexandra Daniela Aron (24 ani) diagnosticată cu tumoare cerebrală.

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”(Matei 22,39) sunt cuvintele Mântuitorului Hristos pentru a arăta modul de convieţuire a oamenilor pe pământ.

  Urmând acest îndemn, Corala „Sf. Mare Mucenic Mina” a Protopopiatului Slobozia, având binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor a susţine un concert, joi 7 februarie 2013, orele 18:00, la sala Casei de cultură municipală (Galax) dedicat dragostei creştine faţă de aproapele.

  La acest eveniment au participat si mai multii tineri de la Liceul de Arta "Ionel Perlea", precum si de la Colegiul National "Mihai Viteazul" din Municipiul Slobozia. Tot aici a fost prezenta si Corala Catedralei Episcopale din Slobozia, din care a facut parte, de la varsta de 14 ani si tanara Alexandra Daniela Aron.

REACTIE DURA la cererea de OPRIRE a FINANTARII B.O.R. de catre stat

Un grup de 33 de asociații și ONG-uri creștine a trimis Parlamentului României o scrisoare deschisă prin care reacționează la pretenția unor organizații seculariste, ca Biserica Ortodoxă Română să nu mai primească finanțare de la buget. Reproducem integral documentul.

În atenţia celor două camere ale Parlamentului României
Domnule Preşedinte al Senatului,
Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am luat notă de o iniţiativă a 23 de ONG-uri prin care se cere sistarea finanţării cultelor religioase din bugetul de stat al României. Motivaţia petiţionarilor este că suma de 0,4% alocată de la buget cultelor religioase ar putea fi direcţionată spre sănătate, educaţie şi cercetare.

După cum vă este cunoscut, ultimul recensământ a reliefat faptul că aproape 99% din populaţia României este religioasă, ateii şi agnosticii reprezentând 0,2%. În aceste condiţii, ne punem întrebarea dacă reprezentanţii acestor ONG-uri, adică cei 0,2% dintre români, pot decide care sunt priorităţile şi ce ar trebui să se finanţeze pentru ceilalţi 99% dintre noi, marea majoritate membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

O parte dintre organizaţiile secularist-ateiste, care au programe anarhiste, pro-homosexuale şi neomarxiste, semnatare ale acestei iniţiative, se regăsesc şi în parteneriatul cu "Luna Istoriei LGTB" care este în desfăşurare, ceea ce conduce la ideea unei ofensive concertate împotriva Tradiţiei acestui neam, aceleaşi organizaţii contestând orele şi manualele de religie şi dorind scoaterea icoanelor din instituţiile de învăţământ.

Parteneriatul dintre stat şi Biserică nu este o invenţie recentă, iar importanţa religiei a fost subliniată inclusiv de Regele Carol I, în testamentul său: "Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică între statele europene: m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului".

Biserica, de-a lungul timpului, a ridicat şcoli, fundaţii spitaliceşti, a făcut acte de caritate, a acordat burse, participând direct la istoria acestui neam, prin îngrijirea sufletelor şi asistenţă socială, prin lupta pentru emanciparea naţională acolo unde românii au fost oprimaţi, prin permanenta însufleţire a nădejdii în viitorul României.

Originile istorice ale actualului raport dintre stat şi biserică, prin care statul participă, parţial, la finanţarea acesteia, rezidă în confiscarea proprietăţilor Bisericii începută în 1859 sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De atunci, statul s-a angajat să sprijine financiar Biserica cu bani din bugetul public. Acest fapt a fost precizat mai târziu şi de Nicolae Iorga, într-o scrisoare din 1920 către Mitropolitul Miron Cristea, unde sublinia importanţa sprijinului pe care statul este dator să îl ofere Bisericii: "În privinţa legăturilor dintre stat şi biserică, eu cred că statul, care a răpit averea bisericii, e dator să o întreţie potrivit cu nevoile vremii noastre. El nu se poate desface nici de datoria de a se socoti legat de dânsa, fiindcă aceasta e un element inseparabil din tradiţia noastră naţională, a statului generator pentru Romania Mare." Prin Legea cultelor din 1948, regimul bolşevic a naţionalizat şi ce mai rămăsese în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane.

Legea, nr. 489/2006 privind Libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor pleacă de la premisa de bază a recunoaşterii de către Stat a rolului pozitiv al cultelor în viaţa societăţii româneşti contemporane:

"Statul Român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritativ, cultural şi de parteneri sociali, precum şi statutul acestora de factori ai păcii sociale" (art. 7, alin. 1).
Statul roman recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte Biserici şi Culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti (art. 7, alin. 2).
Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute (art. 8, alin. 1).

Articolul 29 din Constituţie stabileşte principiul susţinerii acordate de stat cultelor, iar articolul 12 din Legea nr. 489/2006 stabileşte că subvenţiile acordate de Stat sunt controlate de Stat.
Trebuie să mai precizăm că în Grecia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi Finlanda, ţări membre UE, biserica predominantă este considerată Biserică de Stat.
În general, există ori sprijin direct din partea statului (de exemplu: Danemarca, Irlanda şi Norvegia), ori sprijin indirect, prin colectarea de către stat a contribuţiilor credincioşilor, care sunt alocate ulterior fiecărei biserici, cum se întâmplă, de exemplu, în Finlanda, Germania şi Suedia. În plus, bisericile din majoritatea statelor europene sunt scutite de la plata multor taxe, inclusiv cele pe proprietăţile imobiliare.

Ceea ce doresc să inspire organizaţiile care reprezintă secularismul-ateu este atât împotriva legilor din ţara noastră, cât şi împotriva practicilor curente din majoritatea statelor U.E., unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că finanţarea unor activitaţi ale cultelor religioase de la buget nu constituie o violare a libertăţii de conştiinţă a contribuabililor.

Nu în ultimul rând, am vrea să vă reamintim că înmulţirea lăcaşurilor de cult după 1990 reprezintă modul prin care neamul românesc a înţeles să-şi manifeste spontan credinţa, după 45 de ani în care Biserica a fost supusă terorii ideologice. O teroare pe care reprezentanţii a 0,2% dintre cetăţenii acestei ţări observăm că sunt tentaţi să o continue, cerinţele lor bazându-se pe falsuri flagrante pe care vor să le impună opiniei publice (sumele vehiculate în sprijinul dat de stat Bisericii sunt de câteva ori mai mari decât cele reale), precum şi pe presiunea asupra elementului majoritar creştin-ortodox, care se vede obligat să reacţioneze la campaniile mediatice instrumentate de aceste organizaţii care au un vădit caracter anti-naţional.

Ţinând cont de aceste argumente, noi, semnatarii acestei scrisori, în care dăm glas marii majorităţi a celor care v-au ales în forurile legislative ale ţării, avem încredere că veţi lua cea mai bună decizie.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Semnează: Alianţa pentru Demnitate Naţională – Preşedinte Iulian Capsali, Asociaţia Christiana – Preşedinte Prof. dr. Pavel Chirilă, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România – dr. Christa Todea Gross, vicepreşedinte, Alianţa Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc, Asociaţia Rost – preşedinte Claudiu Târziu, Asociaţia Pro-Vita Bucureşti – Preşedinte Bogdan Stanciu, Asociaţia pentru Libertatea Românilor – Preşedinte Nicolae Livadă, Asociaţia Prietenii Sf. Efrem cel Nou – Preşedinte pr. Ciprian Staicu, Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului – Preşedinte Dragoş Tăcăluţă, Liga Studenţilor din Universitatea din Bucureşti, Liga de Utilitate Publică – Preşedinte Rafael Udrişte, Liga Distributistă Română "Ion Mihalache" – Ovidiu Hurduzeu, Asociaţia "Bucovina Profundă" - preşedinte Mircea Puşcaşu, Asociaţia Studenţilor Creştini – Ortodocşi din România filiala Bucureşti, Fundaţia "Sfinţii Martiri Brâncoveni", Suceava, Asociaţia Predania – Preşedinte Ion Gurgu, Asociaţia "Ortodoxia Tinerilor" – Claudiu Bălan, Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Iaşi – preşedinte Marcel Lutic, Asociaţia HRISDORIA – Preşedinte Augustin Câmpean Dorin, Asociaţia Civică a Tinerilor Creştin-Ortodocşi Români – Preşedinte Bogdan Ivan, Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie "Sfântul Daniil Sihastrul" – preşedinte Lucian Cornianu, Asociaţia "Copil dorit" – preşedinte Simona Verman, Asociaţia "Artă şi Tradiţii Meşteşugăreşti", Alba – preşedinte Petruţa Pop, Asociaţia Tinerilor Ortodocşi "Orthograffiti" – preşedinte Alexandra Nadane, Revista Orthograffiti – Laurenţiu Dumitru, Fundaţia Creştină "Părintele Arsenie Boca", Asociaţia Dascălilor din România, Asociaţia Familia Ortodoxă, Revista "Familia Ortodoxă", Revista "Foaie Naţională", Asociaţia "Triada", Fundaţia "Sfânta Irina", Asociaţia "Prietenii de Familie".

sursa: Evenimentul Zilei & Ghimpele - Episcopia Sloboziei si Calarasilor

1993-2013 - SLUJIRE SI DARUIRE, Doua decenii de misune crestina in EPISCOPIA SLOBOZIEI SI CALARASILOR

1993-2013

SLUJIRE ŞI DĂRUIRE

DOUĂ DECENII DE MISIUNE CREŞTINĂ ÎN

EPISCOPIA SLOBOZIEI ŞI CĂLĂRAŞILOR

Praznicul Teofaniei, la Manastirea "Sfinti Voievozi" din Slobozia

Duminica, 6 ianuarie 2013, la Manastirea ,,Sfintii Voievozi" din Slobozia, s-a savarsit slujba Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii, oficiata de P. Cuv. Pr. Arhim. Rafail Mit, exarhul manastirilor si schiturilor din cuprinsul episcopiei noastre, si de ceilalti P.C. Parinti si Diaconi, slujitori ai Sfintei Manastiri.

Raspunsurile la strana au fost date de corala Manastirii, formata din calugarii inchinoviati, dar si de alti tineri, care ajuta la infrumusetarea Sfintelor Slujbe.

Dupa predica din final, in care P. Cuv. Pr. Arhim. Rafail, a explicat furmusetea si marea dimensiune duhovniceasca a acestui marit praznic al Teofaniei, s-a iesit pe esplanada Manastirii, unde s-a savarsit, pentru a doua oara, Slujba Aghesmei celei Mari.

Sticlele deja imbuteliata cu Agheasma Mare din ziua anterioara, pentru ca se stie ca slujba Aghesmei cele Mari se savarseste si in ajunul praznicului Teofaniei, cat si in insasi ziua praznicului, au fost impartite credinciosilor prezenti in aceasta zii la Manastirea din Slobozia.